U\u0219a s-a \u00eenchis \u00eencet \u00een urma lui, iar Anna a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103, cu m\u00e2na \u00eenc\u0103 \u00eentins\u0103 spre fiul pe care nu-l mai recuno\u0219tea. O clip\u0103, poate dou\u0103, timpul p\u0103rea c\u0103 s-a oprit. V\u00e2ntul de sear\u0103 o izbea \u00een obraji, dar ea nu-l sim\u021bea. Trupul \u00eei era viu, dar sufletul parc\u0103 i se scurgea \u00eencet prin talp\u0103, \u00een cimentul sc\u0103rii murdare.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tia c\u00e2t a stat acolo, privind u\u0219a ca pe o enigm\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. Poate c\u00e2teva secunde, poate o via\u021b\u0103. C\u00e2nd \u0219i-a dat seama c\u0103 lacrimile se uscaser\u0103 pe obraji \u0219i c\u0103 m\u00e2inile \u00eei tremurau, a cobor\u00e2t \u00eencet treptele, sprijinindu-se de balustrada ruginit\u0103. Fiecare pas p\u0103rea desprins dintr-un vis ur\u00e2t \u2014 unul din acelea din care nu te treze\u0219ti, oric\u00e2t ai \u00eencerca.<\/p>\n\n\n\n
Afar\u0103 \u00eencepea s\u0103 se \u00eentunece. Blocul era vechi, curtea \u2014 plin\u0103 de b\u0103l\u021bi \u0219i gunoaie. O pisic\u0103 slab\u0103 a trecut furi\u0219 pe l\u00e2ng\u0103 ea, miaun\u00e2nd scurt, apoi s-a pierdut dup\u0103 col\u021b. Anna s-a oprit l\u00e2ng\u0103 un gard, sprijinindu-se de el. G\u00e2ndurile i se \u00eenv\u00e2rteau haotic \u00een minte. De ce? De ce m\u0103 respingi, Luca?<\/em><\/p>\n\n\n\n Ea nu ceruse nimic. Nu voia bani, nici cas\u0103, nici mil\u0103. Voia doar s\u0103-l vad\u0103. S\u0103-l \u021bin\u0103 o clip\u0103 \u00een bra\u021be. S\u0103 simt\u0103 c\u0103 a meritat \u2014 c\u0103 anii petrecu\u021bi \u00een \u00eenchisoare, ru\u0219inea, t\u0103cerea, a\u0219teptarea, toate au avut un rost.<\/p>\n\n\n\n Dar Luca\u2026 Nu mai era b\u0103iatul bl\u00e2nd care se uita la ea cu ochi mari \u0219i calzi. B\u0103iatul care \u00eei desena inimioare pe col\u021bul caietului \u0219i-i aducea flori de c\u00e2mp. Acel copil nu mai exista. Disp\u0103ruse undeva, probabil \u00een acela\u0219i timp \u00een care ea intra \u00eentre gratii, iar el \u00een via\u021ba de adult, cu alegerile lui gre\u0219ite \u0219i durerea lui mut\u0103.<\/p>\n\n\n\n O b\u0103tr\u00e2nic\u0103 a trecut pe l\u00e2ng\u0103 ea, i-a aruncat o privire scurt\u0103, apoi \u0219i-a v\u0103zut de drum. Anna s-a trezit din g\u00e2nduri. Nu putea r\u0103m\u00e2ne acolo. Trebuia s\u0103 plece. Dar unde?<\/p>\n\n\n\n A pornit pe jos, f\u0103r\u0103 \u021bint\u0103. Str\u0103zile ora\u0219ului erau agitate \u2014 oameni gr\u0103bi\u021bi, claxoane, vitrine luminate. O lume care nu avea nicio idee c\u0103, printre ei, mergea o mam\u0103 cu inima fr\u00e2nt\u0103.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 o vreme, a g\u0103sit o banc\u0103 \u00eentr-un mic parc. S-a a\u0219ezat \u0219i \u0219i-a str\u00e2ns geanta la piept. Aerul mirosea a frunze ude \u0219i a fum de \u021bigar\u0103. \u00cen jur, tinerii r\u00e2deau, copiii alergau, un cuplu se s\u0103ruta sub un copac. Via\u021ba mergea mai departe<\/em>. F\u0103r\u0103 ea. F\u0103r\u0103 Luca.<\/p>\n\n\n\n Se \u00eentreb\u0103 dac\u0103 gre\u0219ise. Dac\u0103 ar fi trebuit s\u0103-l lase s\u0103 r\u0103spund\u0103 el pentru fapta aceea. Poate, dac\u0103 \u0219i-ar fi asumat gre\u0219eala, ar fi devenit mai responsabil. Mai om. Poate sacrificiul ei nu l-a salvat, ci l-a ruinat.<\/p>\n\n\n\n Sau poate\u2026 poate durerea lui era prea mare. Poate vina \u00eel ap\u0103sa prea tare, \u0219i nu \u0219tia cum s-o priveasc\u0103 \u00een ochi. Poate de aceea o alunga. Poate c\u0103 era un mod de a se pedepsi singur.<\/p>\n\n\n\n G\u00e2ndurile nu-i d\u0103deau pace.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Totu\u0219i\u2026 de ce, Luca? \u2013 a \u0219optit \u00een noapte.<\/p>\n\n\n\n Un t\u00e2n\u0103r cu o biciclet\u0103 s-a apropiat \u0219i a \u00eentrebat:<\/p>\n\n\n\n \u2013 Totul e \u00een regul\u0103, doamn\u0103?<\/p>\n\n\n\n Anna a tres\u0103rit. A z\u00e2mbit slab.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Da\u2026 doar mi-am amintit de cineva drag.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Vre\u021bi un ceai? \u2013 a spus el, sco\u021b\u00e2nd un termos din rucsac.<\/p>\n\n\n\n A dat din cap \u0219i a acceptat. Ceaiul era dulce, fierbinte, reconfortant. L-a b\u0103ut \u00een t\u0103cere, apoi \u0219i-a cerut scuze, s-a ridicat \u0219i a plecat mai departe.<\/p>\n\n\n\n Ora\u0219ul avea \u0219i fe\u021be bl\u00e2nde. Nu era doar nep\u0103sare.<\/p>\n\n\n\n A doua zi, Anna s-a dus la ad\u0103postul de femei din cartierul vechi. A a\u0219teptat ore \u00eentregi la coad\u0103, dar \u00eentr-un final a fost primit\u0103. Pat, sup\u0103 cald\u0103, o p\u0103tur\u0103 curat\u0103. Nimeni nu \u00eentreba prea mult. Acolo erai doar un om \u2014 f\u0103r\u0103 trecut, f\u0103r\u0103 p\u0103cate, doar cu nevoi.<\/p>\n\n\n\n \u00cen seara aceea, \u00eenainte de a adormi, a scris o scrisoare. Nu pentru Luca. Ci pentru sine.<\/p>\n\n\n\n Drag\u0103 Anna, Cu dragoste, A doua zi diminea\u021b\u0103, s-a trezit devreme \u0219i a ie\u0219it afar\u0103. Aerul era rece, dar cerul senin. Soarele abia r\u0103s\u0103rea, iar ora\u0219ul se trezea \u00eencet. Anna a inspirat ad\u00e2nc. Avea un drum lung \u00eenainte. Dar pentru prima dat\u0103, nu mai c\u0103uta pe nimeni. Nu mai a\u0219tepta nimic. Doar mergea. Pentru ea \u00eens\u0103\u0219i.<\/p>\n\n\n\n \u0218i poate, \u00eentr-o zi, Luca \u00ee\u0219i va aminti. Va c\u0103uta. Va regreta.<\/p>\n\n\n\n Dar p\u00e2n\u0103 atunci, ea trebuia s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. Nu ca o umbr\u0103. Ci ca o femeie care a pierdut totul\u2026 \u0219i care, tocmai de aceea, poate construi totul din nou.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" U\u0219a s-a \u00eenchis \u00eencet \u00een urma lui, iar Anna a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103, cu m\u00e2na \u00eenc\u0103 \u00eentins\u0103 spre fiul pe care nu-l mai recuno\u0219tea. O clip\u0103, poate dou\u0103, timpul p\u0103rea c\u0103 s-a oprit. V\u00e2ntul de sear\u0103 o izbea \u00een obraji, dar ea nu-l sim\u021bea. Trupul \u00eei era viu, dar sufletul parc\u0103 i se scurgea \u00eencet prin … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-1500","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1500","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1500"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1500\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1501,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1500\/revisions\/1501"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1500"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1500"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1500"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n
Ai f\u0103cut ce ai crezut c\u0103 e bine. Ai iubit. Ai sacrificat. Ai sperat. Dar uneori, nu primim ce merit\u0103m.
Uneori, oamenii pe care i-am iubit cel mai mult devin str\u0103ini. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 gre\u0219eala a fost dragostea. \u00censeamn\u0103 doar c\u0103 via\u021ba doare.
Dar e\u0219ti aici. \u00cenc\u0103 respiri. \u00cenc\u0103 vezi cerul. \u00cenc\u0103 ai dreptul s\u0103 speri. Nu pentru el. Pentru tine.<\/em><\/p>\n\n\n\n
Anna.*<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n