{"id":1587,"date":"2025-07-17T21:32:35","date_gmt":"2025-07-17T21:32:35","guid":{"rendered":"https:\/\/dobrezrodla.com\/?p=1587"},"modified":"2025-07-17T21:32:35","modified_gmt":"2025-07-17T21:32:35","slug":"pasii-o-dureau-talpile-erau-ude-reci-si-amortite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/dobrezrodla.com\/?p=1587","title":{"rendered":"Pa\u0219ii o dureau, t\u0103lpile erau ude, reci \u0219i amor\u021bite"},"content":{"rendered":"\n<p>Pa\u0219ii o dureau, t\u0103lpile erau ude, reci \u0219i amor\u021bite, dar Emma continua s\u0103 mearg\u0103 \u00eenainte, str\u00e2ng\u00e2nd co\u0219ul jilav la piept ca pe un talisman. O frunz\u0103 i se lipise de obraz. Nu o d\u0103du jos. Nu mai avea putere. \u00cei era frig, \u00eei era foame \u0219i sim\u021bea cum fiecare pas era f\u0103cut mai mult cu voin\u021b\u0103 dec\u00e2t cu mu\u0219chi. Picioarele i se \u00eempotmoliser\u0103 \u00een noroi, hainele ude se lipeau de piele, dar ea mergea. Mergea pentru c\u0103 a r\u0103m\u00e2ne pe loc \u00eensemna s\u0103 cedeze. \u0218i dac\u0103 ceda, nu mai era cale \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cencerca s\u0103-\u0219i aduc\u0103 aminte ceva \u2014 orice: o piatr\u0103 ciudat\u0103, o r\u0103d\u0103cin\u0103 de copac, o tuf\u0103 de zmeur\u0103. \u00cens\u0103 p\u0103durea era acum un loc str\u0103in, f\u0103r\u0103 form\u0103, ca un vis ur\u00e2t. Totul ar\u0103ta la fel. Fiecare copac, fiecare potec\u0103, fiecare umbr\u0103. O lume t\u0103cut\u0103 \u0219i umed\u0103, care p\u0103rea c\u0103 o \u00eenghite \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n<p>Un fream\u0103t se auzi brusc \u00een st\u00e2nga. Emma se opri, \u00eencordat\u0103. Inima i-o lu\u0103 la goan\u0103. O fi mistre\u021b? Sau doar o veveri\u021b\u0103? Sau\u2026 altceva?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Calmeaz\u0103-te<\/em>, \u00ee\u0219i zise \u00een g\u00e2nd.&nbsp;<em>E doar o p\u0103dure. Doar ni\u0219te copaci \u0219i ploaie. Nu exist\u0103 mon\u0219tri. Doar frica ta.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Dar \u00een acea clip\u0103, frica era real\u0103. Prea real\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00ce\u0219i \u00eentinse bra\u021bele \u00een jurul pieptului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se \u00eenc\u0103lzeasc\u0103, apoi \u00eenaint\u0103 mai departe, cu pa\u0219i mici, f\u0103r\u0103 direc\u021bie clar\u0103. Deodat\u0103, \u00een dep\u0103rtare, i se p\u0103ru c\u0103 z\u0103re\u0219te o lumin\u0103 slab\u0103. S-a frecat la ochi. Poate doar i s-a p\u0103rut. Sau poate era reflexia apei pe scoar\u021ba copacilor.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar \u0219i-a spus:&nbsp;<em>Trebuie s\u0103 merg spre acel punct. Chiar dac\u0103 e o iluzie.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenainta, auzea tot mai clar sunetul propriilor pa\u0219i \u0219i un fo\u0219net de frunze din spate. Se \u00eentoarse rapid, dar nu era nimeni.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Emma!<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Vocea venea de departe, spart\u0103 de ploaie \u0219i ecou. Un \u0219oc \u00eei trecu prin trup.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Emmaaa!<\/em>&nbsp;\u2014 din nou. Mai clar, mai aproape.<\/p>\n\n\n\n<p>Co\u0219ul \u00eei c\u0103zu din m\u00e2ini. Nu conta. A \u00eenceput s\u0103 alerge, c\u00e2t o \u021bineau picioarele.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Sunt aici! Aici!<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Frunzele ude o plesneau pe fa\u021b\u0103. O ramur\u0103 \u00eei zg\u00e2rie obrazul. Nu sim\u021bea. Alerga spre glasul acela.<\/p>\n\n\n\n<p>Dintr-un tufi\u0219 a ap\u0103rut Luca, fiul ei, cu ochii m\u0103ri\u021bi \u0219i p\u0103rul ud, lipit de frunte. Avea \u00een m\u00e2n\u0103 o lantern\u0103, iar pe chip i se citea un amestec de u\u0219urare \u0219i spaim\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Mam\u0103!<\/em>&nbsp;\u2014 strig\u0103 \u0219i se n\u0103pusti asupra ei, cu o for\u021b\u0103 nea\u0219teptat\u0103. Se pr\u0103bu\u0219ir\u0103 am\u00e2ndoi pe genunchi, \u00een noroi, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Mam\u0103, te-am c\u0103utat! Am crezut\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Emma \u00eel str\u00e2ngea la piept, tremur\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Sunt bine\u2026 E \u00een regul\u0103\u2026 Acum e bine\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Apoi, din spate, ap\u0103ru \u0219i Thomas, so\u021bul ei, palid, cu o lantern\u0103 \u00een m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 \u0219i o p\u0103tur\u0103 \u00een cealalt\u0103. Avea ochii ro\u0219ii, barba neras\u0103, \u0219i p\u0103rea s\u0103 fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit cu zece ani \u00eentr-o zi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Doamne, Emma\u2026 unde ai fost?!<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Am pierdut direc\u021bia\u2026 am fost at\u00e2t de sigur\u0103 c\u0103 m\u0103 pot \u00eentoarce singur\u0103\u2026<\/em>&nbsp;\u2014 vocea \u00eei era r\u0103gu\u0219it\u0103, obosit\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Thomas nu spuse nimic. Se apropie \u0219i o str\u00e2nse \u00een bra\u021be, peste Luca, ud, murdar, \u00een genunchi \u00een noroi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Credeam c\u0103 nu o s\u0103 te mai v\u0103d\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>\u0218i eu credeam c\u0103 n-o s\u0103 mai ies\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Luca pl\u00e2ngea. Emma pl\u00e2ngea. Thomas \u00ee\u0219i \u00eenghi\u021bea lacrimile, dar ochii \u00eel tr\u0103dau.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>C\u00e2nd ai \u00eent\u00e2rziat, m-am g\u00e2ndit c\u0103 poate\u2026 nu \u0219tiu\u2026 c\u0103 ai g\u0103sit alt\u0103 potec\u0103. Dar c\u00e2nd am v\u0103zut c\u0103 telefonul e \u00een ma\u0219in\u0103, am \u0219tiut. Am sunat imediat la poli\u021bie. Au spus c\u0103 vin, dar n-am putut sta. Am plecat singuri. Cu lanternele, cu Luca. Nu puteam s\u0103 a\u0219tept\u2026 acolo.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Emma cl\u0103tin\u0103 \u00eencet din cap.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Voi a\u021bi venit\u2026 dup\u0103 mine\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Normal c\u0103 am venit<\/em>, spuse Thomas, aproape sup\u0103rat. \u2014&nbsp;<em>Ce credeai? C\u0103 o s\u0103 dorm lini\u0219tit \u00een timp ce tu te pierzi \u00een p\u0103dure?<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Emma z\u00e2mbi printre lacrimi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Chiar am crezut asta\u2026 un moment\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Thomas d\u0103du din cap \u0219i o acoperi cu p\u0103tura. Apoi o ajut\u0103 s\u0103 se ridice.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Haide, e aproape. Ma\u0219ina e la c\u00e2teva sute de metri. Te a\u0219teapt\u0103 \u0219i o ciocolat\u0103 cald\u0103. \u0218i \u0219osete uscate.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>\u0218i o p\u0103tur\u0103 mare<\/em>, ad\u0103ug\u0103 Luca cu m\u00e2ndrie.<\/p>\n\n\n\n<p>Emma \u00ee\u0219i str\u00e2nse co\u0219ul, de\u0219i mai avea doar c\u00e2teva ciuperci \u00een el.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Le-am adunat\u2026 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Le vom pune la uscat, s\u0103 nu zici c\u0103 a fost degeaba<\/em>, z\u00e2mbi Thomas.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe drum spre ma\u0219in\u0103, Emma mergea \u00eencet, sprijinit\u0103 de b\u0103ie\u021bii ei. Noroiul nu o mai deranja. Nici frigul. \u00cen jurul ei, p\u0103durea era aceea\u0219i \u2014 umed\u0103, t\u0103cut\u0103, impun\u0103toare. Dar \u00een\u0103untrul ei, totul era altfel.<\/p>\n\n\n\n<p>T\u0103cerea fusese \u00eenfrico\u0219\u0103toare. Acum era lini\u0219titoare. \u00cenv\u0103luit\u0103 de prezen\u021ba lor, Emma sim\u021bea, pentru prima dat\u0103 \u00een acea zi, c\u0103 nu mai are de ce s\u0103 lupte singur\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Ajun\u0219i la ma\u0219in\u0103, Thomas deschise portbagajul, scoase un termos \u0219i o p\u0103tur\u0103 de l\u00e2n\u0103. Luca porni \u00eenc\u0103lzirea. Emma se a\u0219ez\u0103 pe bancheta din spate, \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een p\u0103tur\u0103, cu m\u00e2inile \u00een jurul ce\u0219tii de ciocolat\u0103 cald\u0103. Nu spunea nimic. Doar privea prin geam stropii de ploaie \u0219i lic\u0103ririle lanternelor poli\u021bi\u0219tilor care abia soseau.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Data viitoare mergem to\u021bi \u00eempreun\u0103. \u0218i cu hart\u0103. \u0218i cu GPS<\/em>, spuse Thomas.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>\u0218i cu m\u00e2ncare mai bun\u0103!<\/em>, ad\u0103ug\u0103 Luca.<\/p>\n\n\n\n<p>Emma \u00eencuviin\u021b\u0103 din cap. \u0218i, pentru prima dat\u0103 dup\u0103 o zi de iad, r\u00e2se. Un r\u00e2s stins, cald, care pornea din inim\u0103. Nu mai conta c\u0103 plouase, c\u0103 r\u0103t\u0103cise, c\u0103 se temuse. Ce conta era finalul.<\/p>\n\n\n\n<p>Familia ei era acolo. O \u021bineau de m\u00e2n\u0103. O c\u0103utaser\u0103. O g\u0103siser\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Mul\u021bumesc<\/em>, \u0219opti ea. \u2014&nbsp;<em>Pentru tot.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Thomas o privi pe furi\u0219, apoi \u00eei lu\u0103 m\u00e2na rece \u00een a lui.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014&nbsp;<em>Emma, ai fost, e\u0219ti \u0219i vei fi mereu comoara noastr\u0103. N-ai fost niciodat\u0103 pierdut\u0103 cu adev\u0103rat. Nu cu noi \u00een via\u021ba ta.<\/em><\/p>\n\n\n\n<p>Ea \u00eenchise ochii pentru o clip\u0103. \u00cen ciuda durerii, a epuiz\u0103rii \u0219i a noroiului, sim\u021bea pace. Ceva se schimbase. Poate \u00een ea, poate \u00een rela\u021bia lor, poate \u00een felul \u00een care avea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 zilele ce vor urma.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar \u0219tia un lucru: nu mai era singur\u0103. \u0218i poate c\u0103, \u00een p\u0103durea aceea necru\u021b\u0103toare, exact asta trebuia s\u0103 descopere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pa\u0219ii o dureau, t\u0103lpile erau ude, reci \u0219i amor\u021bite, dar Emma continua s\u0103 mearg\u0103 \u00eenainte, str\u00e2ng\u00e2nd co\u0219ul jilav la piept ca pe un talisman. O frunz\u0103 i se lipise de obraz. Nu o d\u0103du jos. Nu mai avea putere. \u00cei era frig, \u00eei era foame \u0219i sim\u021bea cum fiecare pas era f\u0103cut mai mult cu &#8230; <a title=\"Pa\u0219ii o dureau, t\u0103lpile erau ude, reci \u0219i amor\u021bite\" class=\"read-more\" href=\"https:\/\/dobrezrodla.com\/?p=1587\" aria-label=\"Read more about Pa\u0219ii o dureau, t\u0103lpile erau ude, reci \u0219i amor\u021bite\">Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-1587","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1587"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1587\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1588,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1587\/revisions\/1588"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}