La prima or\u0103, c\u00e2nd ora\u0219ul \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i potrivea c\u0103m\u0103\u0219ile de lumin\u0103 \u00een ferestre, Sandu a ajuns \u00een depou \u00eenaintea tuturor. Avea \u00eentotdeauna o or\u0103 a lui, ne\u0219tirbit\u0103, \u00eentre respira\u021bia autobuzului \u0219i fo\u0219netul h\u00e2rtiei pe care \u00ee\u0219i trecea c\u00e2teva noti\u021be. \u00ce\u0219i \u0219terse cu o c\u00e2rp\u0103 oglinda retrovizoare, atinse cu degetele literele co\u0219covite ale numelui \u201cSANDU\u201d de pe ecuson, apoi deschise u\u0219a din spate ca s\u0103 ia sacul de p\u00e2nz\u0103. Sacul era moale, p\u0103tat de p\u0103m\u00e2nt umed. \u00cen\u0103untru, un mic h\u00e2rle\u021b, o sticl\u0103 de plastic cu ap\u0103 \u0219i o cutie de metal \u00een care, pe un pat de ziar, tremura un r\u0103sad mic, cu frunzele ca ni\u0219te palme de copil.<\/p>\n
\u00cel \u021binea l\u00e2ng\u0103 el c\u00e2nd pornea motorul. Era singurul lucru care \u00eel lini\u0219tea. Autobuzul vibra sub el ca un animal vechi, \u00eenv\u0103\u021bat cu drumul. C\u00e2nd acul ceasului se alinia cu \u0219apte f\u0103r\u0103 zece, Sandu ap\u0103s\u0103 butonul, u\u0219ile puf\u0103ir\u0103, \u0219i ora\u0219ul se rostogoli \u00een fa\u021ba lui.<\/p>\n
Linia 14.<\/p>\n
La prima sta\u021bie, banca din metal era sub un tei t\u00e2n\u0103r. L-a plantat cu m\u00e2inile lui, acum trei ani, \u00eentr-o sear\u0103 cu ploaie. \u0218tia exact cum miroase scoar\u021ba pe vreme umed\u0103: a p\u00e2ine cald\u0103 \u0219i a amintirile ei. Elena spunea mereu c\u0103 teii sunt copaci care \u00ee\u0219i amintesc oamenii. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd ridica ochii spre frunzele lor, sim\u021bea cum i se \u00eentoarce \u00een vene o lini\u0219te veche, de demult, dinainte s\u0103 \u00eenve\u021be cuv\u00e2ntul \u201cdoliu\u201d.<\/p>\n
A \u00eenceput s\u0103 planteze copaci \u00een al doilea an dup\u0103 ce Elena plecase. La \u00eenceput un singur r\u0103sad, \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 spre sear\u0103, \u00een spatele sta\u021biei de la Pod. Apoi \u00eenc\u0103 unul l\u00e2ng\u0103 \u0219coala 3, \u00eenc\u0103 unul la C\u0103limani. \u00centotdeauna c\u00e2nd era foarte obosit \u0219i nu mai avea nimic de spus nim\u0103nui, scotea din sac h\u00e2rle\u021bul, se uita de dou\u0103 ori \u00een jur, \u00ee\u0219i tr\u0103gea \u0219apca pe ochi \u0219i s\u0103pa. P\u0103m\u00e2ntul \u00eei primea singur\u0103tatea f\u0103r\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n
De pe scaunul lui, lumea trecea \u00een nuan\u021be de dimine\u021bi. O recuno\u0219tea pe doamna cu m\u00e2inile mirosind a t\u0103i\u021bei, pe b\u0103iatul cu vioara \u00een cutie albastr\u0103, pe instalatorul care se ruga mereu \u00een \u0219oapt\u0103, pe fata care visa cu spr\u00e2ncenele ridicate \u2013 negre ca asfaltul ud. Mul\u021bi nu \u0219tiau numele lui. Dar c\u00e2nd se opreau, \u00ee\u0219i ridicau privirea spre copacii tineri \u0219i z\u00e2mbeau ca \u0219i cum o umbr\u0103 le-ar fi atins t\u00e2mpla.<\/p>\n
\u00cen spatele scaunului, Sandu avea o cutie de pantofi, lipit\u0103 cu band\u0103 adeziv\u0103: \u201cCutia T\u0103cerilor\u201d. Puse acolo, \u00een ani, bile\u021bele f\u0103r\u0103 destinatar. Oamenii scriau, la \u00eenceput de sfial\u0103, apoi cu obicei: \u201cNu \u0219tiu ce s\u0103-i spun fiicei mele.\u201d \u201cMi-e team\u0103 c\u0103 o s\u0103 r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 serviciu.\u201d \u201cAzi am zis te iubesc \u0219i mi s-a str\u00e2ns inima de fericire.\u201d Seara, acas\u0103, Sandu le citea \u0219i \u00ee\u0219i f\u0103cea semne \u00een carne\u021bel. Pentru fiecare fric\u0103, c\u00e2te un r\u0103sad. Pentru fiecare bucurie, c\u00e2te un tei. Le punea puncte pe hart\u0103, \u00eentre sta\u021bii, acolo unde p\u0103m\u00e2ntul ar fi putut primi un nume.<\/p>\n
\u00cen diminea\u021ba aceea, ultima lui zi pe linia 14, g\u0103si \u00een Cutia T\u0103cerilor un singur bilet.<\/p>\n
\u201cNu te l\u0103s\u0103m s\u0103 mergi singur.\u201d<\/p>\n
Z\u00e2mbetul \u00eei tremur\u0103 sub musta\u021b\u0103. Ce glum\u0103 o mai fi pus la cale colegul de la 32? Sau poate b\u0103iatul cu vioara? \u00ce\u0219i \u00eencle\u0219t\u0103 degetele pe volan, \u0219i primul tur porni simplu, cu urc\u0103ri \u0219i cobor\u00e2ri, cu validatoare care piuiau ca ni\u0219te pui de vrabie, cu glugile trasnite ale adolescen\u021bilor. L\u00e2ng\u0103 a \u0219aptea sta\u021bie, doamna cu t\u0103i\u021bei \u00eei \u00eentinse un borcan mic de dulcea\u021b\u0103. \u201cPentru acas\u0103\u201d, spuse ea, f\u0103r\u0103 s\u0103-l priveasc\u0103.<\/p>\n
La sta\u021bia de la C\u0103limani, teiul avea dou\u0103 lumini\u021be \u00een el \u2013 flori \u00eent\u00e2rziate, nev\u0103zute de nimeni. Sandu se g\u00e2ndi la Elena. \u00cen prima lor var\u0103, el \u00eei spusese c\u0103 teii sunt copaci u\u0219ori, iar ea r\u00e2sese, scutur\u00e2nd capul: \u201cNu sunt u\u0219ori, Sandule. Sunt plini de oameni.\u201d<\/p>\n
Pe la pr\u00e2nz, lumina se f\u0103cu dens\u0103, umflat\u0103 de c\u0103ldur\u0103. Ora\u0219ul scotea limbi albe de praf. Sandu atinse cu dosul palmei c\u0103ma\u0219a, sim\u021bind umezeal\u0103. \u0218i totu\u0219i, \u00een sacul de p\u00e2nz\u0103, r\u0103sadul st\u0103tea bine, \u00ee\u0219i \u021binea promisiunea. \u00cel numise \u201cElena\u201d de dou\u0103 zile \u00eencoace, de c\u00e2nd \u00eei prindea frunzuli\u021ba \u00eentr-o parte, ca mo\u021bul unei feti\u021be. Avea s\u0103-l pun\u0103 la cap\u0103tul liniei, l\u00e2ng\u0103 r\u00e2u, acolo unde nu apucase niciodat\u0103 cu adev\u0103rat s\u0103 se opreasc\u0103, pentru c\u0103 noaptea venea c\u00e2t se clipea.<\/p>\n
Regulile noi spuneau c\u0103 nu mai ai voie s\u0103 plantezi nimic f\u0103r\u0103 aprobare. A r\u00e2s c\u00e2nd aflase. \u201cC\u00e2te reguli i-au crescut mie pe m\u00e2ini\u201d, \u00ee\u0219i zise, privind b\u0103t\u0103turile. \u201c\u0218i tot cu ele am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 cuprind ceva viu.\u201d<\/p>\n
Cu un tur \u00eenainte de ultimul, b\u0103iatul cu vioara urc\u0103 f\u0103r\u0103 instrument. Avea palmele goale \u0219i ochii lucio\u0219i. \u201cDomnule Sandu\u201d, zise, \u201cm\u00e2ine plec la conservator.\u201d Da din cap. \u201cAm 18 ani. V-am tot c\u0103rat muzica. Azi\u2026 pot s\u0103 v\u0103 duc \u0219i eu ceva?\u201d Nu a\u0219tept\u0103 r\u0103spunsul. Scoase din rucsac un tub lung de h\u00e2rtie, \u00eel desf\u0103cu pe scaunul dintre ei: un desen \u00een c\u0103rbune. Autobuzul Liniei 14, \u0219i-n geamuri, sub\u021biri umeri de copaci. Frunzele, ca ni\u0219te urechi, ascultau.<\/p>\n
Sandu nu zise nimic. \u00cel sim\u021bi pe Elena lipindu-i fruntea de ceaf\u0103, a\u0219a cum f\u0103cea c\u00e2nd \u00eel g\u0103sea \u00een buc\u0103t\u0103rie, st\u00e2nd cu spatele \u0219i t\u0103ind p\u00e2inea prea gros.<\/p>\n
Ajunser\u0103 \u00een cele din urm\u0103 la cap\u0103tul de linie, la r\u00e2u. Era o ap\u0103 lene\u0219\u0103, cu maluri \u00eenalte, totdeauna cu un miros de ment\u0103 \u0219i fier. Sandu se preg\u0103ti s\u0103 parcheze pe locul lui \u2013 al doilea de la st\u00e2lpul cu num\u0103rul \u201c14\u201d \u2013 c\u00e2nd v\u0103zu c\u0103 locul e liber, dar peronul e plin. Oameni. Doamne, c\u00e2t de mul\u021bi oameni! De la st\u00e2nga la dreapta, o albie de chipuri, o mare de m\u00e2ini. Fiecare \u021binea ceva: o cutie mic\u0103, o pung\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, un r\u0103sad. \u00cei v\u0103zu pe to\u021bi: doamna cu t\u0103i\u021bei, instalatorul, directorul de la \u0219coal\u0103 care mereu spunea \u201cmul\u021bumesc\u201d prea tare, un b\u0103rbat pe care \u00eel recuno\u0219tea vag \u2013 pl\u00e2ngea \u00een sta\u021bia de la Spital acum doi ani \u2013 \u0219i, \u00een spate, cu ochii \u00een lacrimi, fata cu spr\u00e2ncenele negre.<\/p>\n
Mai \u00een fa\u021b\u0103, sub un st\u00e2lp, st\u0103tea colegul de la 32. \u021ainea \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 o plac\u0103 de lemn acoperit\u0103 cu o p\u00e2nz\u0103.<\/p>\n
Motorul se stinse singur, ca un c\u00e2ine obosit care \u00ee\u0219i culc\u0103 botul pe labe. Sandu deschise u\u0219a. \u0218i atunci \u00eencepu un fel de t\u0103cere, una groas\u0103, care-i umplu urechile ca un val de aer cald. Nu era niciun c\u00e2ntec, doar pa\u0219i domoli. A cobor\u00e2t prima doamna cu t\u0103i\u021bei. L-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at scurt, a\u0219a cum \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi un \u021b\u0103ru\u0219 de gard care \u021bi-a \u021binut curtea dreapt\u0103 \u00een to\u021bi anii cu v\u00e2nt.<\/p>\n
Apoi, din mul\u021bime, a ie\u0219it b\u0103iatul cu vioara, acum cu instrumentul la el. F\u0103r\u0103 cuvinte, ridic\u0103 arcu\u0219ul \u0219i l\u0103s\u0103 s\u0103 curg\u0103 dou\u0103 fraze pe care Sandu le sim\u021bi \u00een piept ca pe un pl\u00e2ns vechi. Nu recuno\u0219tea melodia. Dar i s-a p\u0103rut c\u0103 \u00eentre notele alea se strecur\u0103, nehot\u0103r\u00e2t \u0219i cald, r\u00e2sul Elenei.<\/p>\n
Colegului de la 32 \u00eei tremura g\u00e2tul. \u201cNea Sandule\u201d, zise el, \u201cai \u0219apte sta\u021bii \u00een care ai plantat c\u00e2te un copac f\u0103r\u0103 s\u0103 ceri nimic. Ai d\u0103ruit umbre. Azi\u2026 te l\u0103s\u0103m s\u0103 nu mai fii singur.\u201d Ridic\u0103 p\u00e2nza. Sub ea, pe lemn, era scris: \u201cAleea Umbrelor \u2013 Sandu \u0219i Elena.\u201d<\/p>\n
Aerul se sub\u021bie. Sandu \u00eencerc\u0103 s\u0103 spun\u0103 \u201cnu trebuia\u201d, dar limba i se lipi de cerul gurii. \u00ce\u0219i netezi \u0219apca \u0219i se uit\u0103 spre r\u00e2u. Pe mal, la un pas de ap\u0103, recunoscu \u2013 de\u0219i n-o mai v\u0103zuse niciodat\u0103 \u2013 un par mic de lemn, str\u0103juit de un cerc de p\u0103m\u00e2nt proasp\u0103t r\u0103scolit. De el era prins\u0103 o pl\u0103cu\u021b\u0103 de metal, \u00eenc\u0103 nep\u0103tata de ploaie: \u201cELENA\u201d.<\/p>\n
\u201cAm cerut aprobare\u201d, zise cineva din dreapta. Era omul cu pl\u00e2nsul din sta\u021bia de la Spital. \u201c\u0218i ne-au dat. Ne-au \u00eentrebat cine a fost Elena. Le-am spus: umbra lui.\u201d Se r\u00e2se u\u0219or, cu lacrimi. \u201c\u0218i lumina.\u201d<\/p>\n
Cineva \u00eei \u00eentinse lui Sandu un h\u00e2rle\u021b curat. Altcineva, sticla de plastic cu ap\u0103 pe care o purta el \u00een sacul de p\u00e2nz\u0103. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, oamenii treceau \u0219i puneau c\u00e2te un r\u0103sad \u00een gropile preg\u0103tite de-a lungul malului. Doamna cu t\u0103i\u021bei a plantat un frasin. Instalatorul, un plop. Fata cu spr\u00e2ncenele negre, un m\u0103r s\u0103lbatic. B\u0103iatul cu vioara \u2013 un cire\u0219.<\/p>\n
\u201cPentru dumneavoastr\u0103, nea Sandule\u201d, zise el, abia deasupra \u0219oaptelor. \u201c\u0218i pentru femeia care l-a \u00eenv\u0103\u021bat pe tata s\u0103 se opreasc\u0103, \u00eentr-o zi, la r\u0103scruce. \u0218ti\u021bi? M-a adus la autobuz c\u00e2nd eram mic. A spus: uite, aici stau oamenii care cresc ora\u0219e.\u201d<\/p>\n
Ultimul r\u0103sad era \u00een cutia de metal din sacul lui. Sandu \u00eel ridic\u0103 cu dou\u0103 m\u00e2ini. C\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul i-a atins degetele, s-a \u00eentors o clip\u0103 \u00eenapoi \u00een buc\u0103t\u0103ria \u00een care Elena decupa ziare cu un foarfec mare, galben, l\u0103s\u00e2nd pe mas\u0103 p\u0103trate cu titluri: \u201cAten\u021bie la canicul\u0103\u201d, \u201cSe caut\u0103 croitoreas\u0103\u201d, \u201cConcert \u00een aer liber\u201d. Lipise pe frigider cu magnet de tei o hart\u0103 din care ie\u0219eau suli\u021be sub\u021biri. \u201cAici e un loc bun\u201d, spunea ea, ating\u00e2nd cu unghia adunat\u0103. \u201cAici cineva o s\u0103 a\u0219tepte \u00een umbr\u0103.\u201d<\/p>\n
V\u00e2ntul zv\u00e2cni scurt dinspre ap\u0103, aduc\u00e2nd un miros de iarb\u0103 s\u0103rat\u0103. Sandu \u00eengenunchie la pl\u0103cu\u021ba cu \u201cELENA\u201d. Puse r\u0103sadul \u00een p\u0103m\u00e2nt, \u0219i m\u00e2inile, care \u021binuser\u0103 ani la r\u00e2nd volanul, se lipir\u0103 de \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 ca de o piele cald\u0103. \u00cempinse \u00eencet, cu grij\u0103, ca \u0219i cum ar fi \u00eembr\u0103cat pe cineva \u00eentr-o hain\u0103 nou\u0103. Torn\u0103 apa din sticl\u0103. P\u0103m\u00e2ntul \u00eenghi\u021bi cu un fo\u0219net scurt.<\/p>\n
\u0218i, ca-n toate dup\u0103-amiezile prietenoase ale ora\u0219ului, s-a pornit o ploaie moale. O ploaie de var\u0103, f\u0103r\u0103 tunete, f\u0103r\u0103 grab\u0103. \u00cen primele pic\u0103turi, lumea deveni altfel: hainele se \u00eenchiser\u0103 la culoare, fe\u021bele se sp\u0103lar\u0103 de emo\u021bie, iar r\u00e2ul, ca un c\u00e2ine b\u0103tr\u00e2n, \u00ee\u0219i scutur\u0103 coada invizibil\u0103. Copacii, abia pu\u0219i, ridicar\u0103 frunzele ca pentru o rug\u0103 scurt\u0103.<\/p>\n
Sandu \u00ee\u0219i l\u0103s\u0103 fruntea \u00een palme. \u00ce\u0219i auzi inima, limpede, ca un ceas reparat. C\u00e2nd ridic\u0103 privirea, geamul autobuzului \u00eel privea ca un ochi. \u00cen\u0103untru, pe locul 3B, era a\u0219ezat ceva. Un fular vechi de l\u00e2n\u0103, pepit. Elena avusese unu la fel, pe care-l r\u0103t\u0103ciser\u0103 \u00eentr-o toamn\u0103 \u00een pia\u021b\u0103. \u00cei venea s\u0103 se ridice, s\u0103-l ia, dar r\u0103mase acolo, cu genunchii \u00een noroi \u0219i cu respira\u021bia mic\u0103, amestec\u00e2ndu-se cu ploaia.<\/p>\n
Colegii deschiser\u0103 din nou u\u0219ile. Oamenii urcar\u0103 o ultim\u0103 dat\u0103, pe r\u00e2nd, ca \u00eentr-un ritual. L\u0103sau \u00een autobuz cutii mici, borcane cu p\u0103m\u00e2nt, scrisori. \u201cPentru urm\u0103torul\u201d, scria pe unele. \u201cS\u0103 \u0219tie de ce e umbr\u0103\u201d, pe altele.<\/p>\n
Sandu se ridic\u0103, \u00ee\u0219i \u0219terse palmele de pantaloni \u0219i urc\u0103 \u00eenapoi la volan. Nu pornise niciodat\u0103 motorul \u00een at\u00e2ta lini\u0219te. \u00centinse m\u00e2na \u0219i puse pe bord un plic alb. Pe el scrisese acas\u0103, noaptea trecut\u0103: \u201cPentru urm\u0103torul.\u201d \u00cen\u0103untru era harta Elenei. Cu suli\u021bele sub\u021biri, cu locurile unde, cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103, ea b\u0103tuse cu unghia \u0219i spusese: \u201cAici. Aici. \u0218i aici.\u201d<\/p>\n
Se uit\u0103 la chei. Le \u00eentoarse \u00een palm\u0103, le l\u0103s\u0103 \u00eentre \u0219terg\u0103toare, ca o promisiune. Apoi cobor\u00ee. Nu mai avea nimic de condus. Avea de mers pe jos, pe aleea care \u00eei purta numele. Nu pentru c\u0103 altcineva i-l lipise de lemn, ci pentru c\u0103 o recuno\u0219tea: era drumul pe care \u00eel f\u0103cuse, nev\u0103zut, \u00een fiecare zi, \u00eentre o sta\u021bie \u0219i alta.<\/p>\n
Se apropie de teiul mic, nou, al Elenei. Scoase din buzunar un bilet vechi de autobuz, g\u0103lbejitul pe margini, cu gaura rotund\u0103 \u00een col\u021b, decupat\u0103 c\u00e2ndva de un controlor gr\u0103bit. Pe el scria, aproape \u0219ters: \u201c2 c\u0103l\u0103torii\u201d. Sandu z\u00e2mbi. \u00cel \u00eengrop\u0103 la r\u0103d\u0103cin\u0103, lipindu-l cu degetele de r\u0103coarea p\u0103m\u00e2ntului. \u201cUna am folosit-o\u201d, \u0219opti. \u201cPentru drumurile p\u00e2n\u0103 la tine. Mai r\u0103m\u00e2ne una, pentru c\u00e2nd o s\u0103 vrei s\u0103 ne plimb\u0103m din nou.\u201d<\/p>\n
Ploaia se mai domoli. V\u00e2ntul trecu pe deasupra apei \u0219i aduse cu el un fo\u0219net de frunze, o clip\u0103 lung\u0103, ca o respira\u021bie \u021binut\u0103 mult prea mult. \u00cen fo\u0219netul acela, Sandu auzi o fraz\u0103 scurt\u0103, bl\u00e2nd\u0103, pe care o \u0219tia din alte veri, din alte dimine\u021bi, de pe alte str\u0103zi nescrise: \u201cAi ajuns, Sandule.\u201d<\/p>\n
Nu mai pl\u00e2nse. Nici nu r\u00e2se. Doar \u00ee\u0219i l\u0103s\u0103 capul pe spate \u0219i privi aleea. Copacii mici st\u0103teau drep\u021bi, r\u0103sp\u00e2ndi\u021bi ca ni\u0219te semne de exclamare \u00eentr-o propozi\u021bie pe care aveau s-o scrie oamenii, pas cu pas. Umbrele \u00eenc\u0103 nu erau umbre, dar erau promisiuni.<\/p>\n
Iar c\u00e2nd briza de sear\u0103 se ridic\u0103 din r\u00e2u, frunzele noi au aplaudat. \u0218i ora\u0219ul, pentru prima oar\u0103 dup\u0103 mult timp, a sim\u021bit c\u0103 are o inim\u0103 care bate \u00een acela\u0219i loc cu to\u021bi. \u0218i c\u0103, dac\u0103 e s\u0103 te urci pe Linia 14 \u00eentr-o zi, s\u0103 nu ui\u021bi s\u0103-\u021bi ridici privirea. S-ar putea ca umbra care te atinge pe t\u00e2mpl\u0103 s\u0103 nu fie doar a unui tei. S-ar putea s\u0103 fie, \u00een acela\u0219i timp, a unui om care a \u00een\u021beles c\u0103 iubirea, ca s\u0103 \u021bin\u0103, trebuie plantat\u0103. \u00cen p\u0103m\u00e2nt. \u00cen oameni. \u00cen drumuri. \u00cen ultimul traseu, ca \u00eentr-o prim\u0103 plecare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La prima or\u0103, c\u00e2nd ora\u0219ul \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i potrivea c\u0103m\u0103\u0219ile de lumin\u0103 \u00een ferestre, Sandu a ajuns \u00een depou \u00eenaintea tuturor. Avea \u00eentotdeauna o or\u0103 a lui, ne\u0219tirbit\u0103, \u00eentre respira\u021bia autobuzului \u0219i fo\u0219netul h\u00e2rtiei pe care \u00ee\u0219i trecea c\u00e2teva noti\u021be. \u00ce\u0219i \u0219terse cu o c\u00e2rp\u0103 oglinda retrovizoare, atinse cu degetele literele co\u0219covite ale numelui \u201cSANDU\u201d de … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6297","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6297","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6297"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6297\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6298,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6297\/revisions\/6298"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6297"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6297"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6297"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}