C\u00e2nd a \u00eempins pentru prima dat\u0103 u\u0219a, Ana a sim\u021bit rezisten\u021ba rotund\u0103 a anilor. Lemnul a sc\u00e2r\u021b\u00e2it \u00eentr-un fel pe care \u00eel \u0219tia din copil\u0103rie, ca un zvon de ploaie \u00eentr-un acoperi\u0219 cu g\u0103uri. Mirosul de praf, flori uscate \u0219i o urm\u0103 de parfum dulce i-a lovit pieptul, trimi\u021b\u00e2nd-o \u00eenapoi la serile \u00een care mama cosea la ma\u0219in\u0103, iar ea adormea pe covor, leg\u0103nat\u0103 de zgomotul acelor care mu\u0219cau din stof\u0103.<\/p>\n
Venise s\u0103 v\u00e2nd\u0103. S\u0103 termine, s\u0103 \u00eenchid\u0103, s\u0103 plece. Bucure\u0219tiul o tr\u0103gea \u00eenapoi, cu e-mailuri \u0219i \u00eent\u00e2lniri, cu oameni care nu \u0219tiau nimic despre felul \u00een care casa asta devenea noaptea mic\u0103 \u0219i mare \u00een acela\u0219i timp.<\/p>\n
Pe biroul de l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, unde fusese c\u00e2ndva o lamp\u0103 cu abajur verde, z\u0103cea o cutie de carton, legat\u0103 cu o panglic\u0103 de p\u00e2nz\u0103. Pe capac, cineva scrisese cu un marker bleu, timid, dou\u0103 semne de punctua\u021bie: “”.<\/p>\n
Ana a z\u00e2mbit str\u00e2mb.<\/p>\n
\u2014 Desigur, a spus, ca pentru sine. Asta ne trebuia: o enigm\u0103.<\/p>\n
Panglica s-a l\u0103sat u\u0219or. \u00cen cutie a g\u0103sit o pungu\u021b\u0103 de catifea, o cheie scurt\u0103, cu cap\u0103tul rotund\u2014cheile vechi pe care nu le mai vezi dec\u00e2t \u00een filme\u2014\u0219i o h\u00e2rtie \u00eemp\u0103turit\u0103, \u00eeng\u0103lbenit\u0103.<\/p>\n
Deschise biletul. Scrisul mamei: rotund, u\u0219or \u00eenclinat spre dreapta.<\/p>\n
\u201cC\u00e2nd vei \u0219ti s\u0103 cite\u0219ti t\u0103cerea, deschide sertarul din st\u00e2nga.\u201d<\/p>\n
Sertarul din st\u00e2nga era blocat de c\u00e2nd se \u0219tia. Fusese un joc \u00een copil\u0103rie: Ana \u00eencerca s\u0103-l trag\u0103, mama r\u00e2dea \u0219i spunea, \u201cLas\u0103-l, are secretele lui.\u201d Acum, cheia ruginit\u0103 s-a potrivit la prima \u00eencercare, f\u0103c\u00e2nd un clinchet scurt, aproape ru\u0219inat.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru, \u00eenvelite \u00een h\u00e2rtii de calc, se odihneau scrisori f\u0103r\u0103 plicuri, legate cu o a\u021b\u0103 ro\u0219ie. Deasupra lor, un carnet mic, cu coper\u021bi gri, pe care erau desenate dou\u0103 ghilimele, deschise \u0219i \u00eenchise, ca o gur\u0103 care se preg\u0103te\u0219te s\u0103 spun\u0103 ceva \u0219i se r\u0103zg\u00e2nde\u0219te.<\/p>\n
Ana a ridicat prima scrisoare. \u201cPentru Ana, 15 iunie\u201d, scria. A recunoscut data: o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 ce plecase la facultate, dup\u0103 ce tr\u00e2ntiser\u0103 am\u00e2ndou\u0103 cuvinte ca u\u0219ile \u00een acea camer\u0103. A desf\u0103cut foaia cu grij\u0103. R\u00e2nduri scurte, dar multe goluri \u00eentre ele. \u00cen loc de unele cuvinte, mama a pus ghilimele goale.<\/p>\n
\u201cMi-ai l\u0103sat \u00een hol bocancii uda\u021bi \u0219i mi-ai spus c\u0103 totul e \u2018\u2019. Eu am \u00een\u021beles, dar n-am \u0219tiut cum s\u0103 spun \u2018\u2019. Azi am copt p\u00e2ine\u2014nu mi-a ie\u0219it. A crescut \u0219i a c\u0103zut, ca inima mea. O s\u0103 pun pe pervaz un prosop alb la ora 8 seara. Dac\u0103 treci pe strad\u0103, o s\u0103 \u0219tiu c\u0103 \u2018\u2019. Dac\u0103 nu, o s\u0103 pun iar m\u00e2ine.\u201d<\/p>\n
Ana a sim\u021bit cum o doare ceva fragil, dinainte de cuvinte. A luat urm\u0103toarea scrisoare. Alt\u0103 dat\u0103, alt\u0103 bucat\u0103 de via\u021b\u0103, tot a\u0219a, cu spa\u021bii goale \u00eenconjurate de semne. Ca ni\u0219te locuri l\u0103sate inten\u021bionat pentru un cititor care trebuia s\u0103 completeze la timp.<\/p>\n
A l\u0103sat scrisorile pe birou \u0219i s-a uitat \u00een jur. Ceasul de pe perete se oprise la \u0219apte \u0219i dou\u0103zeci. \u00cen buc\u0103t\u0103rie, o farfurie cu model de alb\u0103strele era lipit\u0103 de pervaz cu band\u0103 adeziv\u0103, un col\u021b desprins, amintind de un gest repetat prea des. A deschis frigiderul din obi\u0219nuin\u021b\u0103\u2014gol. Pe frigider, un magnet cu Marea Neagr\u0103, sub care ura de tor\u021b\u0103 a unui magnet de la un t\u00e2rg: \u201cTe a\u0219tept\u201d.<\/p>\n
Dup\u0103 pr\u00e2nz, vecinul de la doi b\u0103tu la u\u0219\u0103. Un om \u00eenalt, cu ochi bl\u00e2nzi, care scosese mereu sacii de gunoi ai mamei c\u00e2nd \u00eei fusese greu.<\/p>\n
\u2014 E\u0219ti Ana, nu? Mi-a spus mama ta c\u0103 \u00eentr-o zi o s\u0103 vii. A l\u0103sat pentru tine cheile de la c\u0103su\u021ba po\u0219tal\u0103. A tot scos plicuri albe, neadresate. Nimeni nu mai scrie pe h\u00e2rtie, am glumit eu. Ea a z\u00e2mbit, dar nu a spus nimic. Venea \u00een fiecare sear\u0103, la opt f\u0103r\u0103 zece, se sprijinea de tocul u\u0219ii \u0219i asculta. Uneori se auzeau pa\u0219i pe strad\u0103, alteori numai tramvaiul, departe.<\/p>\n
\u2014 Prosopul alb? a \u00eentrebat Ana.<\/p>\n
El a dat din cap. A str\u00e2ns buzele, voia s\u0103 spun\u0103 ceva, apoi s-a r\u0103zg\u00e2ndit. I s-a p\u0103rut potrivit. \u00cen cartierul \u0103sta, oamenii sim\u021beau c\u0103 unele pove\u0219ti trebuiau \u00eenchise cu gesturi, nu cu propozi\u021bii.<\/p>\n
Seara, la opt f\u0103r\u0103 zece, Ana a deschis fereastra. Aerul a venit rece, cu miros de ploaie. Undeva, un copil r\u00e2dea, apoi cineva a strigat un nume, un tramvai s-a l\u0103sat pe \u0219ine, un c\u0103\u021bel s-a lovit de lan\u021bul lui. Ana s-a \u00eentrebat c\u00e2te seri de-astea ratase, c\u00e2te prosopuri \u00eentinse spre strad\u0103 f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 treac\u0103 s\u0103 le vad\u0103.<\/p>\n
A scos carnetul gri. \u00cen interior, paginile erau albe, fiecare \u00eenceput\u0103 cu dou\u0103 ghilimele goale. La prima pagin\u0103, mama scrisese mic, \u00een col\u021b: \u201cCompleteaz\u0103-le tu.\u201d<\/p>\n
Ana a sim\u021bit c\u0103 se sufoc\u0103. A aprins lampa pe care o adusese din hol, s-a a\u0219ezat \u0219i a scris.<\/p>\n
\u201cTe-am auzit \u0219i eu, dar am ales s\u0103 cred c\u0103 lini\u0219tea e mai simpl\u0103.\u201d A pus ghilimele, iar \u00een\u0103untru a l\u0103sat \u00eent\u00e2i un gol. A privit golul. A sim\u021bit c\u0103 ochii i se umplu. A scris: \u201c\u00cemi pare r\u0103u.\u201d<\/p>\n
A doua pagin\u0103. Ghilimele. \u201cMi-a fost dor \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103.\u201d A treia: \u201cC\u00e2nd am plecat, am luat de pe mas\u0103 acea linguri\u021b\u0103 mic\u0103\u2014\u00eemi pl\u0103cea cum sun\u0103 \u00een cana ta. O am \u00een sertarul din buc\u0103t\u0103ria mea, dar nu am folosit-o niciodat\u0103.\u201d A patra: \u201cTe-am iubit cum m-ai iubit tu: cu lucruri, nu cuv\u00e2ntul.\u201d<\/p>\n
La un moment dat, scrisul a \u00eenceput s\u0103 curg\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 mai judece, ca un p\u00e2r\u00e2u dup\u0103 ploaie. A umplut zece pagini, dou\u0103sprezece. A oprit la treisprezece. A l\u0103sat restul pentru altcineva, pentru alt\u0103 zi. S-a culcat pe canapea, \u00eenvelit\u0103 cu un pled din l\u00e2n\u0103, \u0219i a adormit cu palma pe carnet.<\/p>\n
A doua zi, a pornit casetofonul vechi din sufragerie. A g\u0103sit o caset\u0103 etichetat\u0103 \u201cPrim\u0103var\u0103\u201d. A ap\u0103sat Play. Lung, nimic. Apoi un clinchet de can\u0103 atins\u0103 de metal, un suspin mic, un oftat care se \u00eencheie \u00eentr-un r\u00e2s scurt, ru\u0219inat. O voce a vrut s\u0103 spun\u0103 ceva, dar a renun\u021bat. A fost ca \u0219i cum cineva ar fi fracturat t\u0103cerea cu grij\u0103, s\u0103 vad\u0103 c\u00e2t poate s\u0103 \u021bin\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se rup\u0103 de tot.<\/p>\n
Ana a stat acolo, ascult\u00e2nd sunetele mici ale unei vie\u021bi trecute. S-a ridicat \u00een picioare, a scos telefonul \u0219i a apelat un num\u0103r pe care \u00eel evita de luni \u00eentregi. Fratele ei, Vlad, era la cap\u0103tul firului. Nu se v\u0103zuser\u0103 de la \u00eenmorm\u00e2ntare. Vorbiser\u0103 pu\u021bin, \u0219i r\u0103u.<\/p>\n
\u2014 Salut, a zis ea.<\/p>\n
\u2014 Salut.<\/p>\n
\u2014 Sunt la mama.<\/p>\n
\u2014 Aha.<\/p>\n
A fost un loc de t\u0103cere, un mic hol \u00eentre dou\u0103 camere \u00een care niciunul nu \u0219tia cum s\u0103 intre.<\/p>\n
\u2014 Am g\u0103sit un carnet, a continuat ea. Cu ghilimele. Cred c\u0103\u2026 cred c\u0103 e pentru noi.<\/p>\n
\u2014 Ce \u00eenseamn\u0103?<\/p>\n
Ana s-a uitat pe fereastr\u0103. Pe gardul de fier, cineva\u2014poate chiar mama\u2014scrijelise dou\u0103 semne sub\u021biri, ca ni\u0219te r\u0103ni care se vindecaser\u0103. Ghilimele care \u00eencadrau golul dintre \u0219inele tramvaiului \u0219i cer.<\/p>\n
\u2014 \u00censeamn\u0103 c\u0103 avem de completat. Dac\u0103 vrei. Pot s\u0103-\u021bi citesc.<\/p>\n
Lini\u0219te. Dar altfel de lini\u0219te, cu v\u00e2rfuri calde.<\/p>\n
\u2014 Cite\u0219te, a spus el.<\/p>\n
Ana a deschis carnetul. A citit \u00eencet, cu grij\u0103 s\u0103 nu fr\u00e2ng\u0103 nimic. Cuvintele s-au a\u0219ezat \u00eentre ei ca ni\u0219te scaune scoase pe trotuar \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de var\u0103. Vlad nu a vorbit la \u00eenceput. A oftat o dat\u0103. Apoi alt\u0103 dat\u0103. La pagina a cincea, a r\u00e2s scurt. La paginile \u0219apte \u0219i opt, i-au tremurat respira\u021biile la cap\u0103t.<\/p>\n
\u2014 S\u0103 nu vinzi casa, a zis el mai t\u00e2rziu, abrupt, de parc\u0103 \u00eel ardea o ran\u0103 pe care nu voia s-o arate. Putem s-o vopsim. S\u0103 l\u0103s\u0103m ghilimelele pe pere\u021bi \u0219i restul s\u0103 fie al nostru.<\/p>\n
Ana s-a a\u0219ezat pe podea, sprijinit\u0103 de pat. \u00cen spatele ei, pe perete, umbra ei \u0219i umbra l\u0103mpii desenau paranteze mari. I s-a p\u0103rut poetic, dar nu a spus nimic. A \u021binut telefonul cu dou\u0103 m\u00e2ini, ca pe ceva fragil. A \u00eenchis ochii.<\/p>\n
\u2014 Bine, a zis.<\/p>\n
Dup\u0103-amiaza, a cobor\u00e2t s\u0103 cumpere vopsea alb\u0103 \u0219i o pensul\u0103 lat\u0103. A trecut pe l\u00e2ng\u0103 banca pe care st\u0103tuse c\u00e2ndva cu mama, num\u0103r\u00e2nd ma\u0219inile ro\u0219ii. A intrat la magazinul din col\u021b. V\u00e2nz\u0103toarea, o femeie cu p\u0103rul str\u00e2ns \u00een coc, a recunoscut-o.<\/p>\n
\u2014 Sincere condolean\u021be, a spus simplu. Mama ta venea \u00een fiecare joi s\u0103 ia lapte. \u00cel bea \u00eencet, dintr-un pahar mic, \u0219i asculta muzic\u0103 la c\u0103\u0219ti. Uneori pl\u00e2ngea, dar r\u00e2dea dac\u0103 o prindeai.<\/p>\n
Ana a mul\u021bumit. A sim\u021bit cum fiecare om din cartier purta \u00een el o ghilimea undeva, \u00een buzunarul interior al unei jachete.<\/p>\n
Seara, s-au \u00eent\u00e2lnit. Vlad a venit cu o pizza rece \u0219i cu un borcan mic de gem, de la soacra lui. Au vorbit prostii la \u00eenceput. Au f\u0103cut glume despre mucegai \u0219i despre b\u0103ile vechi, despre vecinul de la trei care \u00ee\u0219i scutura covoarele la ore imposibile. Apoi, \u00eencet, au \u00eenceput s\u0103 pun\u0103 band\u0103 de h\u00e2rtie pe marginea pere\u021bilor. S\u0103 trag\u0103 primele dungi cu pensula. S\u0103 r\u00e2d\u0103 c\u00e2nd vopseaua le intra sub unghii. S\u0103 se opreasc\u0103, din loc \u00een loc, ca s\u0103 lase pe pere\u021bi c\u00e2te dou\u0103 ghilimele mici, desenate cu creionul. Un joc. O promisiune.<\/p>\n
Au lucrat p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu. C\u00e2nd au terminat, Ana s-a dus la birou. A adunat scrisorile mamei \u0219i le-a pus \u00eenapoi \u00een sertar, deasupra c\u0103ruia a lipit o buc\u0103\u021bic\u0103 de h\u00e2rtie: \u201cAici se p\u0103streaz\u0103 ceea ce r\u0103m\u00e2ne \u00eentre ghilimele\u201d.<\/p>\n
A deschis fereastra. Aer proasp\u0103t a intrat cu o ploaie m\u0103runt\u0103, ca o confesiune. Luminile blocurilor din fa\u021b\u0103 p\u0103reau ni\u0219te ochi care clipeau \u00eencet. Tramvaiul a trecut iar, l\u0103s\u00e2nd o vibra\u021bie \u00een parchet. Undeva, un radio c\u00e2nta o pies\u0103 veche pe care mama o iubea, vocea se ridica \u0219i cobora ca un val.<\/p>\n
Ana a scos carnetul. A scris pe o pagin\u0103 nou\u0103: \u201cTe iert.\u201d A mai scris: \u201c\u00cemi pare r\u0103u.\u201d A l\u0103sat un r\u00e2nd gol. A scris: \u201cR\u0103m\u00e2i.\u201d<\/p>\n
A \u00eenchis ochii, \u0219i-a lipit fruntea de lemnul rece al ferestrei. Pentru prima dat\u0103, t\u0103cerea nu a mai fost ap\u0103 grea. A fost o p\u0103tur\u0103 \u00eentins\u0103 pe iarb\u0103, un loc pe care s\u0103 stai f\u0103r\u0103 s\u0103 te doar\u0103.<\/p>\n
\u00cen diminea\u021ba urm\u0103toare, c\u00e2nd s-au trezit, lumina intrase curat\u0103 \u00een camer\u0103. Peretele alb era un ecran pentru tot ce r\u0103m\u00e2nea de spus. \u00centre ghilimelele mici desenate \u00een col\u021bul de sus, se sim\u021bea o promisiune: c\u0103 tot ce fusese nespus avea s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 locul, nu neap\u0103rat \u00een propozi\u021bii impecabile, dar \u00een gesturi simple, repetate p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd deveneau adev\u0103r.<\/p>\n
C\u00e2nd au cobor\u00e2t sc\u0103rile, Ana a privit iar semnele de pe poart\u0103, zg\u00e2riate \u00eentr-o zi pe care n-o s\u0103 \u0219i-o aminteasc\u0103 niciodat\u0103 pe deplin. Dou\u0103 ghilimele care, \u00eempreun\u0103, ar\u0103tau c\u0103tre lume, curajoase. A \u00een\u021beles c\u0103, de fapt, toat\u0103 povestea lor fusese acolo de la \u00eenceput, \u00eencadrat\u0103 de un spa\u021biu alb, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 fie umplut.<\/p>\n
\u0218i, pentru prima dat\u0103 de mult timp, a sim\u021bit c\u0103 poate suna pe cineva f\u0103r\u0103 s\u0103-i tremure degetele. A ap\u0103sat num\u0103rul cuiva pe care \u00eel iubea. A fost t\u0103cere la cap\u0103t. Apoi, \u00eencet, cuvintele au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103, ca fluturii seara, atra\u0219i de lumin\u0103.<\/p>\n
\u00centre ghilimele, o inim\u0103 a \u00eenv\u0103\u021bat, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 spun\u0103 ceea ce nu avusese curajul s\u0103 spun\u0103 niciodat\u0103. \u0218i nu a fost zgomotos. A fost doar adev\u0103rat. \u00cen t\u0103cerea aceea bun\u0103, lumea s-a a\u0219ezat la loc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd a \u00eempins pentru prima dat\u0103 u\u0219a, Ana a sim\u021bit rezisten\u021ba rotund\u0103 a anilor. Lemnul a sc\u00e2r\u021b\u00e2it \u00eentr-un fel pe care \u00eel \u0219tia din copil\u0103rie, ca un zvon de ploaie \u00eentr-un acoperi\u0219 cu g\u0103uri. Mirosul de praf, flori uscate \u0219i o urm\u0103 de parfum dulce i-a lovit pieptul, trimi\u021b\u00e2nd-o \u00eenapoi la serile \u00een care mama … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6299","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6299"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6299\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6300,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6299\/revisions\/6300"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}