La ora trei \u0219i \u0219aptesprezece, Ana ridica tabelele de tur\u0103 \u00een biroul \u00eengust de la cap\u0103tul depoului. Afar\u0103, tramvaiele adormite se str\u00e2ngeau \u00een \u0219iruri, cu ochii lor ro\u0219ii stin\u0219i. Mirosea a ulei ars, a metal umed \u0219i a cafea uitat\u0103. Deodat\u0103, telefonul a vibrat. A privit ecranul \u0219i inima i s-a oprit. \u201eMatei\u201d. Literele erau acelea\u0219i din agenda ei de acum zece ani, c\u00e2nd p\u0103rul \u00eei avea \u00eenc\u0103 lumini\u021be de soare \u0219i nu de neon. A ap\u0103sat. A intrat o \u00eenregistrare audio. \u201eNu aprinde lumina,\u201d a zis vocea. Era el? Era un ecou? \u00cen fundal, un clinchet ritmic, metalic, ca o barier\u0103 de cale ferat\u0103 b\u0103tut\u0103 de v\u00e2nt, \u0219i un morm\u0103it greu de locomotiv\u0103. Apoi, \u0219oapt\u0103: \u201eKilometrul treizeci \u0219i opt. Nu \u00eent\u00e2rzia.\u201d<\/p>\n
A ie\u0219it \u00een ploaie f\u0103r\u0103 umbrel\u0103, cu haina galben\u0103 aruncat\u0103 pe umeri. B\u0103l\u021bile au \u00eenghi\u021bit strada, iar lumina de la felinare s-a spart \u00een cioburi pe asfalt. Zece ani de lini\u0219te, zece ani de fotografii pr\u0103fuite, zece ani \u00een care a trecut la \u201ed.\u201d l\u00e2ng\u0103 \u201eso\u021b\u201d: Dorin, accident, ploaie la fel ca acum. Matei disp\u0103ruse pe o linie industrial\u0103, la margine de ora\u0219, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 \u00een care nimeni n-a mai apucat s\u0103 spun\u0103 \u201e\u00eentoarce-te \u00eenainte de cin\u0103\u201d. O lini\u0219te \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u0103 \u00eei crescuse \u00een cas\u0103, ca mu\u0219chiul pe pere\u021bii reci. Iar acum, o voce.<\/p>\n
A luat ultimul autobuz de noapte spre periferie. Geamurile, aburite de respira\u021bia c\u00e2torva oameni gri, reflectau ca ni\u0219te oglinzi murdare umbre care \u00ee\u0219i mutau singure locul. \u0218oferul asculta un post de radio vechi, unde cineva c\u00e2nta din armonic\u0103 o melodie de pe vremuri. Un semn? Nu credea \u00een semne, dar le num\u0103ra. A cobor\u00e2t la poarta fostei fabrici de zah\u0103r, acolo unde linia ferat\u0103 se pierdea dup\u0103 un gard rupt. Un indicator ruginit \u021binea minte un num\u0103r: 38. Ploaia se sub\u021biase p\u00e2n\u0103 la o cea\u021b\u0103 ud\u0103.<\/p>\n
Clinchetul a venit dinspre barier\u0103, acela\u0219i ritm din \u00eenregistrare, aceea\u0219i b\u0103taie de metronom pentru un sf\u00e2r\u0219it de lume industrial\u0103. Ana a ridicat telefonul \u0219i a dat play din nou. \u201eNu aprinde lumina.\u201d Ceva, \u00een felul \u00een care respira vocea, \u00een felul \u00een care mu\u0219ca din consoane, i-a \u00een\u021bepat pielea cu ace mici. O recuno\u0219tea. Era Matei? Sau era ceva din ea, care imitase odat\u0103 r\u00e2sul lui, mersul lui, t\u0103cerile lui? A f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i pe traversele umede. Aerul mirosea a rugin\u0103 \u0219i a ment\u0103 s\u0103lbatic\u0103. De sub un vagon parcat, cineva a tu\u0219it.<\/p>\n
\u201eHei?\u201d a spus, aplec\u00e2ndu-se. O m\u00e2n\u0103 mic\u0103, murdar\u0103 de ulei, a ap\u0103rut prima, apoi un chip \u00eenghe\u021bat, cu ochi mari. Un b\u0103iat de vreo opt-nou\u0103 ani. S\u00e2ngera la genunchi, iar \u00een buzunar avea o armonic\u0103 albastr\u0103. \u201eM-a sunat cineva,\u201d a zis, cu vocea \u00eenghe\u021bat\u0103 de fric\u0103. \u201eMi-a zis s\u0103 nu aprind lumina, s\u0103 stau jos \u0219i s\u0103 nu m\u0103 mi\u0219c p\u00e2n\u0103 vine… mama.\u201d Ana i-a pus haina pe umeri. L-a tras afar\u0103, \u00eencet, ca dintr-o fotografie care se rupe. Pu\u0219ca\u0219ul ploii s-a oprit cu totul. De la distan\u021b\u0103, ora\u0219ul gemea \u00eencet, ca o mare \u00een afara sezonului.<\/p>\n
S-a uitat la telefon. Ecranul era ud. M\u00e2inile \u00eei tremurau. A deschis agenda \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103, a ap\u0103sat pe propriul ei num\u0103r. A a\u0219teptat \u201ebip\u201d-ul \u0219i a \u0219optit \u00een difuzor cu aceea\u0219i respira\u021bie str\u00e2ns\u0103: \u201eNu aprinde lumina. Stai nemi\u0219cat la kilometrul treizeci \u0219i opt. Vin.\u201d A \u00eenchis, iar \u00een piept i s-a spart ceva, ca o sticl\u0103 sub talp\u0103. A realizat, cu un fel de groaz\u0103 lini\u0219tit\u0103, c\u0103 vocea din noapte fusese a ei, aruncat\u0103 \u00eenapoi, ca o pas\u0103re care \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te drumul spre cuib numai dac\u0103 \u00eei fluieri o melodie. Timpul nu se \u00eendoise miraculos; doar un gol de zece ani se umpluse, pentru o secund\u0103, cu acela\u0219i aer.<\/p>\n
Au stat am\u00e2ndoi pe marginea \u0219inei, ea \u021bin\u00e2ndu-i m\u00e2na, el \u021bin\u00e2nd cu degetele mici armonica. \u201eCum te cheam\u0103?\u201d \u201eAndrei,\u201d a zis. \u201eM-am pierdut. Mama e… mama vine.\u201d Dinspre \u0219osea s-au auzit pa\u0219i gr\u0103bi\u021bi, un strig\u0103t spart de pl\u00e2ns, iar o femeie a ap\u0103rut, ud\u0103 p\u00e2n\u0103 la os, cu ochii aprin\u0219i de panic\u0103. \u0218i-a \u00eencol\u0103cit copilul f\u0103r\u0103 cuvinte, ca o ancor\u0103 sc\u0103pat\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it la fund. Ana i-a z\u00e2mbit \u0219i a f\u0103cut un pas \u00eenapoi, sim\u021bind cum genunchii, sub ea, \u00ee\u0219i amintesc mersul. Clinchetul barierei a sunat din nou, un fel de \u201egata\u201d.<\/p>\n
Diminea\u021ba a prins-o pe Ana pe sc\u0103rile blocului, cu palmele mirosind a fier \u0219i a ment\u0103. S-a a\u0219ezat \u00eentre ghivecele ei obosite \u0219i a dat play, pentru ultima dat\u0103, la mesaj. Acum auzea clar: pauzele, respira\u021bia re\u021binut\u0103, tremurul \u00een consoane \u2013 a ei. \u00ce\u0219i auzea propria fric\u0103, transformat\u0103 \u00eentr-o fr\u00e2nghie aruncat\u0103 peste abisul nop\u021bii. Pentru prima oar\u0103 dup\u0103 zece ani, nu l-a mai c\u0103utat pe Matei \u00een fiecare sunet. L-a c\u0103utat \u00een felul \u00een care se a\u0219ezase ploaia pe umerii ei, \u00een felul \u00een care o alt\u0103 mam\u0103 \u00ee\u0219i recuperase copilul, \u00een felul \u00een care \u00ee\u0219i spusese singur\u0103: vin.<\/p>\n
A deschis cutia de carton de sub pat, cea cu bilete vechi de tren, fotografii de \u0219coal\u0103 \u0219i o armonic\u0103 roas\u0103 pe col\u021buri. A a\u0219ezat armonica la geam, \u00een lumina cald\u0103 a dimine\u021bii. A \u00eenchis ochii \u0219i a l\u0103sat ora\u0219ul s\u0103 respire prin ea. Atunci a venit un nou mesaj. Tot de la \u201eMatei\u201d. Un fi\u0219ier vechi, datat cu ani \u00een urm\u0103, r\u0103t\u0103cit prin cine \u0219tie ce backup. \u201eMam\u0103,\u201d a zis o voce t\u00e2n\u0103r\u0103, fericit\u0103, \u201enu aprinde lumina, vreau s\u0103-\u021bi ar\u0103t cum se vede r\u0103s\u0103ritul din \u00eentuneric.\u201d Ana a r\u00e2s scurt, cu lacrimi. A cobor\u00e2t \u0219i a ie\u0219it \u00een fa\u021ba blocului.<\/p>\n
R\u0103s\u0103ritul a prins b\u0103l\u021bile ca pe ni\u0219te oglinzi mici de tren, \u00een care cerul s-a plimbat, \u00eencet, ca un vagon lum\u00e2nat din interior. \u00cen ele, a v\u0103zut o femeie care nu mai a\u0219tepta un miracol, ci mergea spre el. S-a uitat la cer \u0219i a \u0219optit, fire\u0219te ca un salut: \u201eSunt aici.\u201d \u00cen dep\u0103rtare, ca o semn\u0103tur\u0103, un clinchet metalic a mai b\u0103tut o dat\u0103, apoi s-a topit \u00een zi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La ora trei \u0219i \u0219aptesprezece, Ana ridica tabelele de tur\u0103 \u00een biroul \u00eengust de la cap\u0103tul depoului. Afar\u0103, tramvaiele adormite se str\u00e2ngeau \u00een \u0219iruri, cu ochii lor ro\u0219ii stin\u0219i. Mirosea a ulei ars, a metal umed \u0219i a cafea uitat\u0103. Deodat\u0103, telefonul a vibrat. A privit ecranul \u0219i inima i s-a oprit. \u201eMatei\u201d. Literele erau … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6307","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6307","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6307"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6307\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6308,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6307\/revisions\/6308"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6307"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6307"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/dobrezrodla.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6307"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}