Într-un orfelinat vechi de lângă Bistrița, unde zeci de copii trăiesc fără părinți, personalul s-a obișnuit cu povești triste. Dar nimic nu i-a pregătit pentru ceea ce avea să se întâmple într-o marți dimineață, când un băiat de 7 ani, care NU vorbise niciodată în viața lui, a rostit primele lui cuvinte.
David fusese abandonat la naștere și fusese diagnosticat cu mutism selectiv sever. Nu emitea niciun sunet, nu râdea, nu plângea, doar desena. Desenele lui erau ciudate: figuri negre, mereu aceeași casă, și un copac cu o siluetă albă sub el.
În acea dimineață, educatoarea i-a dus pe copii în sala de mese. David s-a oprit brusc la intrare, s-a întors spre perete și a început să scrie cu degetul, în aer: „VINE.” Apoi s-a uitat spre toți și a spus cu voce clară: „E aici. Să fugiți.”
În secunda următoare, un zgomot puternic s-a auzit din sala de joacă. Tavanul s-a crăpat, iar o piesă grea de mobilier s-a prăbușit exact acolo unde ar fi trebuit să fie copiii.
David rămăsese nemișcat. Când au revenit după șoc, angajații au încercat să vorbească din nou cu el. Dar copilul nu a mai scos niciun sunet. De atunci, e din nou mut. Doar că desenele lui s-au schimbat. Acum, desenul casei are o fereastră luminată… iar silueta albă a devenit tot mai clară: o femeie fără chip.
Această poveste este o ficțiune. Orice asemănare cu persoane sau evenimente reale este pur întâmplătoare.