Iubirea adevărată nu se repetă — o dovedește Sofia Vicoveanca, una dintre cele mai iubite interprete de muzică populară din România, care a rămas văduvă acum 22 de ani și de atunci nu a mai lăsat pe nimeni să-i atingă sufletul.

În spatele zâmbetului ei cald, pe care milioane de români îl cunosc de decenii, se ascunde o poveste de viață cu o rană încă vie. Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu Victor Micu, un jurnalist devotat și bărbatul care i-a fost sprijin în cele mai grele momente. Moartea lui, în 2003, i-a frânt inima, iar de atunci artista a ales să rămână credincioasă amintirii lui, chiar dacă drumul i-a fost presărat cu singurătate.

Recent, odată cu pierderea soțului Irinei Loghin, Sofia i-a transmis colegei sale de breaslă un mesaj care a emoționat pe toată lumea:

„Of, e o mare durere să-ți pierzi jumătatea, partenerul de viață. Și mie mi-a murit soțul, fost ziarist, și știu ce înseamnă să fii văduvă, durerea e imensă. Să n-ai cu cine te sfătui… Îi doresc să aibă multă putere, ca să treacă peste această imensă suferință. Dumnezeu să o vegheze, iar lui să îi dea odihnă veșnică. Îi sunt alături Irinei, cu sufletul, cu gândul…”

În toți acești ani, Sofia Vicoveanca a găsit putere în credință și în amintirile frumoase. Merge des la mormântul soțului său, îi duce flori și îi vorbește ca și cum ar fi încă acolo, lângă ea:

„Mai mereu merg la el, îi duc floricele, îi mai povestesc necazurile. Îi mai zic să țină locul cald, căci într-o zi voi veni și eu lângă el. Când va fi să fie, tot aici, în acest mormânt, vreau să fiu îngropată și eu. La urma urmei, tot în pământ ne ducem cu toții… Nu vreau la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiștilor. Ce atâta fală? Și ce dacă am fost artistă? Dar să nu vă speriați, încă nu mă duc după el, sunt încă în puteri, sănătoasă, am concerte o grămadă vara asta. Încă nu am planuri de ducă…”

Cuvintele ei, de o sinceritate tulburătoare, arată cât de profundă a fost legătura cu omul pe care l-a iubit: o iubire pe care nici timpul și nici singurătatea nu au șters-o.

Durerea pierderii soțului nu a fost singura încercare grea din viața artistei. Sofia Vicoveanca și-a dorit enorm să fie mamă, iar când timpul părea că nu mai are răbdare, a găsit speranța într-un gest nobil: să adopte un copil rămas orfan în urma inundațiilor devastatoare din 1970.

„Așa a fost să fie… Eu tare mi-am dorit un copil. Și cum în anul 1970 au fost mari inundații, ne-am gândit să înfiem un copil orfan. Am depus dosarul, am făcut tot ce trebuia. Dar Ceaușescu a avut alte planuri și a dat ordin ca acei copii să fie duși în orfelinate. Eu și soțul meu am trăit o mare tristețe, pentru că nu am mai fost chemați să luăm un copil. Dar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un băiat. A fost voința Lui să ni-l dăruiască.”

Sofia Vicoveanca, care își încântă publicul cu cântecele sale pline de dor și dragoste de țară, rămâne un simbol al unei iubiri de neclintit. După 22 de ani de văduvie, ea nu și-a dorit să umple golul lăsat de soțul său cu altcineva. Pentru ea, Victor Micu va fi mereu „jumătatea” care i-a dat sens și curaj, chiar și acum, când drumul îl continuă singură, dar cu sufletul ancorat în amintirea lui.

În ciuda durerii pe care o poartă mereu în suflet, artista își păstrează optimismul și forța de a urca pe scenă:

„Nu mă duc după el încă… Am concerte multe vara asta, sunt sănătoasă și mă țin bine. Dar știu că într-o zi, când va fi să fie, locul meu e acolo, lângă el. E firesc, e rostul vieții.”

Un exemplu de iubire nemuritoare, spusă simplu, cu vorbele unei femei care știe că, uneori, sufletul nu își mai caută altă jumătate.