Luni dimineață, ora 7:30. O ploaie rece cădea peste orașul Cluj, iar Andreea, 29 de ani, mergea spre serviciu, grăbită, cu gluga trasă pe cap. Pe o alee laterală, lângă un tomberon metalic, ceva a atras atenția ei: o pungă de plastic neagră, mișcându-se slab, aproape imperceptibil.

Inițial, a vrut să treacă mai departe. Dar a auzit un sunet… un scâncet firav, aproape inuman. S-a oprit. A îngenuncheat. A desfăcut punga cu mâinile tremurânde și atunci l-a văzut: un cățeluș minuscul, ud leoarcă, învelit într-un sacou vechi, în care abia mai respira.

Cu ochii în lacrimi, Andreea l-a luat în brațe și a fugit spre cea mai apropiată clinică veterinară. Când veterinarul a început să-l consulte, a simțit ceva în buzunarul interior al sacoului. O hârtie, mototolită, scrisă cu pixul:

„Salvați-l, eu nu pot.”

Medicul și Andreea au amuțit. Cineva, cândva, îl iubea. Cineva a fost forțat să renunțe la el. Dar de ce? Povestea a luat o întorsătură neașteptată după ce Andreea a postat o imagine cu puiul pe Facebook, cerând informații.

La doar câteva ore, un comentariu anonim a apărut:
„L-am lăsat acolo pentru că nu mai aveam cu ce-l hrăni. Mi-a murit mama, am fost evacuat. N-a fost abandon. A fost disperare.”

Astăzi, cățelușul are un nou nume – Lucky – și doarme liniștit în patul Andreei. Dar în sufletul ei, acel bilețel rămâne cea mai grea mărturie a unei iubiri sfâșiate de realitate.

Pentru unii, e doar un câine. Pentru alții… e tot ce mai aveau.