Leona simți cum inima îi bate mai cu putere. Aerul din birou părea dens, împresurat de așteptare. Adrian încă ținea dosarul în mână, privindu-i chipul cu o expresie greu de descifrat – oare compasiune, regret sau teamă?

— Situația nu e ceea ce pare, Leona — rosti el, cu glasul tremurând. — Eu… nu știam. Am vazut dosarul doar acum. Relația voastră… actele despre diagnosticul tău – cine le-a furnizat?

— Greșit! — replică ea cu fermitate. — Au adus-o ei, Viktor și Greta. Nu știu ce au scris acolo înainte, dar eu nu am cerut nimic din toate astea. Totul e o minciună pentru a mă controla.

Adrian inspiră adânc, apoi dădu din cap:

— Am să verific conturile, tratamentele, sesiunile de terapie. În modul în care este administrată internarea ta sunt multe nereguli…

Leona simți un val de speranță.

— Ai… ai putea să mă ajuți să ies de aici?

Ochii lui se înmuiară puțin.

— Legal, fără înștiințarea soțului tău sau a mamei lui, nu pot să te externez. Aici au putere. Dar putem întocmi un plan.

— Spune-mi, sunt pregătită.

Planul demarat

În primul rând, a doua zi dimineață, Adrian stabilește o consiliere individuală cu Leona. Discută situația, o ascultă, îi oferă o referință către un psihiatru extern – cineva apropiat de sistem – care i-ar putea da o opinie obiectivă, în scris. Planul era ca Leona să ceară o evaluare în afara clinicii.

În paralel, Adrian a cerut dosarul complet, mai multe mărturii de la asistente și infirmieri, folosiți doar pentru a confirma că în ultimele zile Leona nu a prezentat nicio agresivitate afirmată în documente.

Cât despre Viktor, soțul ei, duplicitar și relaxat, era convins că „totul e sub control”. Îi spunea mereu:

— O să te liniștești, dragă… Ai nevoie doar de tratament.

În realitate, speranța lui mare era ca Leona să cedeze și să semneze internarea voluntară, dar Adrian n-a permis asta: clarificat cu avocați, internarea cu presiune psihologică nu era legală fără diagnosticul confirmat de doi specialiști: unul din clinică și unul extern.

Confruntarea cu Viktor și Greta

Tactica a fost subtilă: documente obținute prin canale interne – date despre conturi, testele psihologice, rapoartele de ședințe – au fost prezentate de Adrian unuia dintre avocații clinicii, sub protecția confidențialității pacientului. Avocatul a redactat o scrisoare preventivă pentru Viktor și Greta, avertizând că dacă nu-și retrag cererea de internare și nu cooperează la evaluarea externă, vor exista implicații legale, inclusiv cererea de ”răzbunare legală”. Sub presiunea unei avertizări juridice, Viktor s-a speriat: perspectiva unui proces de fraudă a activat instinctul lui de supraviețuire. Greta, virulentă așa cum era, s-a retras doar o vreme – dar nu i-a luat mult să revină în rolul de controlabild rebel.

Într-o seară, Viktor a venit să o viziteze pe Leona. A intrat în biroul lui Adrian, unde aceasta era cu el. Îi luă mâna tremurând:

— Iartă-mă, Leona… n-am vrut să te rănesc.

Leona a privit în ochii lui cu detașare:

— Mi-e greu să te iert cât nu-ți înțelegi motivul.

Adrian a rămas în ușă, intens atent la interacțiune. Viktor a zis:

— Eu am cedat influenței… a soției mele. Știi cât de mult prețuiește averea familiei. […]

— Iar tu ai ales să mă tratezi ca pe un pacient, nu ca pe o parteneră de viață — replică Leona.

— Aş vrea să rămâi aici, voluntar — a continuat Viktor. — Dar dacă e nevoie să te țin legal, o voi face. […] Presupun că n-avem altă opțiune.

Leona însă nu se temea. Confirmată fiind că nu prezentase semne de boală mentală în clinică – sub atenta supraveghere a lui Adrian –, a reușit să solicite testul extern chiar a doua zi.

Zilele care au urmat

Rezultatul a venit la 7 zile după internare: un neurolog-psihiatru reputat, care evaluase-o pe Leona, a concluzionat că starea ei era „normală”, fără semne de dereglare psihică majoră. Documentul a fost semnat și datat oficial. O gafă birocratică a clinicii: copies for admission, inclusive conturile care confirmau că internarea fusese plătită din contul ei, dar fără diagnostic medical real. Era semi-legal, deci exploatabil în instanță.

Adrian a folosit acel raport pentru a justifica externarea voluntară: sub semnătură legală, Leona a cerut ieșirea din clinică pe baza evaluării externe, conform legislației. Viktor și Greta trebuiau să semneze ca tutori, recunoscând oficial că sunt de acord – nu au avut de ales: dacă refuzau, exista riscul unui audit, a unui control extern și chiar dosar penal pentru fraudă și abuz de drept.

Liberă, dar schimbată

Ieșirea din clinică a fost un moment eliberator. Leona simțea că recâștigă controlul. Viktor era palid și epuizat, spunând:

— Înțeleg totul… îmi cer iertare.

— Nu vreau doar scuze — a spus Leona – vreau schimbare. Dacă mă iubești, dovedește-o.

Greta, încă furioasă, a spus:

— Mi-aş fi dorit ca totul să rămână între noi…

Dar Leona n-a mai ascultat. În curând, i-a concediat din aferența administrației medicale – clinicii.

Și pe măsură ce revenea la viața ei de dinainte, a realizat că cele două săptămâni petrecute acolo nu au fost un simplu episod dramatic, ci o lecție dură: puterea ei, inteligența și capacitatea de a lupta.

Epilog: Renașterea Alinei/Leonei

– A fost un proiect, nu o boală — i-a spus Leona lui Adrian la ultima lor întâlnire, la o cafenea discretă.

Adrian zâmbi trist:

– Și eu am fost un pion în tot asta. Îmi pare rău. Dar mi-ai schimbat viața.

– Eu… am de gând să-i dau mai departe pe cei care m-au trădat — i-a răspuns Leona cu o voce liniștită, rece.

Temele lor s-au intersectat: nu mai erau doar fost iubit și fostă iubită. Acum erau doi care construiesc o alianță: pentru justiție, pentru curaj și pentru o viață nouă, care nu se pregătea prin manipulări.

Pentru că jocul nu se terminase: abia acum începea adevărata confruntare, cu Viktor și Greta. Dar Leona nu se teme. Are aliați, are dovezi și mai ales – și-a recăpătat demnitatea